Tabara de sculptura Poiana cu Schit

„UMBRA” – Alexandru Galai

„UMBRA” – Alexandru Galai

„SCAUN VECHI” – Aurel Vlad

„SCAUN VECHI” – Aurel Vlad

„ODIHNA HAIDUCULUI” – Vasile Ivan

„ODIHNA HAIDUCULUI” – Vasile Ivan

„PIATRA DE HOTAR” – Mihai Istudor

„PIATRA DE HOTAR” – Mihai Istudor

„PIATRA VOIEVODALA” – Dorin Lupea

„PIATRA VOIEVODALA” – Dorin Lupea

„UROBOROS” – Romelo Pervolovici

„UROBOROS” – Romelo Pervolovici

„ASPIRATIE” – Dan Covataru

„ASPIRATIE” – Dan Covataru

„ASPIRATIE” – Dan Covataru

„TRILOGIE” – Dumitru Caileanu

„TRILOGIE” – Dumitru Caileanu

„MOMENT VOTIV” – D. Juravle

„ETERNA TRECERE” – Traian Moldovan

„PASARE” – Mihai Ecobici

„PASARE” – Mihai Ecobici

„VATRA” – Mihai Stanescu

„STRAJA” – Corneliu Tache

„UNGHIUL VIETII” – Napoleon Tiron

„CUMPANA” – Ion Buzdugan

„SEMN ISTORIC” – Corneliu Camaroschi

„SEMN ISTORIC” – Corneliu Camaroschi

„SEMN ISTORIC” – Corneliu Camaroschi

„SEMN ISTORIC” – Corneliu Camaroschi

„DIALOG” – Grigore Patrichi

„DIALOG” – Grigore Patrichi

„DIALOG” – Grigore Patrichi

„TENTATIA ZBORULUI” – Dan Covataru

„ANOTIMPURI” – Constantin Platon

„IZVOR 6” – Nicolae Ghiata

„SPATIU MIORITIC” – Dumitru George

„SPATIU MIORITIC” – Dumitru George

„PRODROMOS” – Romelo Pervolovici

„LACAS” – Alexandru Ciutureanu

„ICAR” – Marian Petre

„ICAR” – Marian Petre

„ICAR” – Marian Petre

„DEVENIRE” – Constantin Costache

„SEMNUL LUI IONA” – Alexandru Nacu

„RAZES” – Dumitru Caileanu

„CONFLUENTA” – Iorgos Iliopolos

„CASA FIINTEI – LOC PENTRU MEDITATIE” – Alexandru Marchis

„EMINESCU” – Dan Covataru

„EMINESCU” – Dan Covataru

  „BIRUIT-AU GANDUL”

La inceput a fost un loc minunat si binecuvantat, pierdut in inima Codrilor Moldovei, din „Tara de dincolo de negura”, din jos de Iasi, in adancul Padurii Borosestilor, loc preferat de vanatoare al mariei sale, Mihail Sadoveanu, despre care amintea in scrierile sale, „la vremea cand cornul cel vechi suna chemarea la focul pranzului si al amiezii in Poiana cu Schit”…0 poiana frumoasa, plina de garofite si de sanzaiene, cu stejari falnici, seculari, impovarati de istorie si mesteceni albi, fosnitori, cu coaja alba, de omat, iar in mijlocul poienei, ruinele unui schit stravechi care infrunta de secole vitregiile vremurilor si ignoranta sau neputinta oamenilor. La doar cativa khilometri, in marginea padurii se afla Poiana cu Cetate sau „Cinghineaua” cum o numeau turcii, zidita la sfarsitul secolului XIV de cneazul Duma Negru, acelasi mare boier moldovean care la 1399 pune piatra de temelia a schitului, cu calugari greci adusi din Bizant. Dupa aproape sase sute de ani de viata monahala, schivniceasca, calugarii greci sunt nevoiti, la 1865, sa paraseasca schitul.
Dupa o suta douazeci de ani, la 1986, viata poienii a fost din nou animata de activitatea de creatie a celor mai buni sculptori romani de atunci. Cu un an mai devreme se incheiase programul Taberei de sculptura de la Magura, din preajma manastirii Ciolanul, de la Buzau. Avand o activitate de saisprezece ani de creatie, a cate saisprezece sculptori, cu peste doua sute cinci zeci de lucrari de arta, expuse intr-un cadru natural deosebit, un spatiu cultural de referinta pentru arta plastica contemporana. A fost ideea geniala a unui mare sculptor roman, Gheorghe Anghel de a pune la dispozitia artistilor, pentru perioada de vara, un loc de cazare, in chiliile manastirii, si piatra necesara pentru creatie.
Asa au mai aparut si s-au impus in tara si chiar in afara granitelor, taberele de creatie de la Oarba de Mures, de la Sighetul Marmatiei, de la Casoaia, de la Arad, si altele, dar nici una in Moldova.
Si a fost o vara caniculara, iar trei buni prieteni, regretatul Liviu Rusu, Dumnezeu sa-L ierte ca s-a mutat de curand la cele vesnice, mare iubitor de arta si de cultura, sculptorul Dan Covataru si semnatarul acestor randuri, va marturisesc ca ne potoleam setea la umbra deasa a unui stejar secular cu „vinul cel de viata lunga”, cum spunea Teodoreanu, bucurandu-ne privirile cu frumusetea locurilor din jur. Atunci si acolo s-a nascut ideea infiintarii taberei de sculptura. Intai s-a organizat o tabara studenteasca de sculpruta pe „Stamparusa”, locul unde Stefan cel Mare i-a „stamparat” pe turci in luptele de „gioi dzace ghenare valeatul 6983”. Tabara nationala de sculptura din Poiana cu Schit a reusit sa adune in perimetrul sau nume de prima marime ale artei plastice romanesti, ajungand in foarte scurt timp un spatiu de creatie de referinta. In doar trei editii (1986, 1987 si 1988) sculptori ca:

• Mihai Istudor,
• Vasile Ivan,
• Vlad Aurel,
• Romelo Pervolovici,
• Neculai Gheata,
• Dumitru Cailenu,
• Alexandru Galai,
• Dumitru Juravle, si numele le rostesc la intamplare, Ion Buzdugan si sculptorul Mihai Stanescu, Dumnezeu sa-i ierte,
• Grigore Patrichi,
• Tache Corneliu,
• Tiron Napoleon,
• Camaroschi
• Mihai Ecobici,
• Iorgos Iliopolos,
• Nancu,
• Costache,
• Ciutureanu,
• Marchis, au lasat in poiana lucrari de o inestimabila valoare artistica, constituindu-se cu acest prilej, aici, in preajma Iasului, un adevarat muzeu in aer liber.

Chipul lui Eminescu, daltuit in piatra, de sculptorul Dan Covataru se inalta semet sub poala padurii, dincolo de ramnicul calugarilor, strajuind de la inaltimea copacilor intreg cuprinsul poienei. „Unghiul vietii” creatie a lui Tiron Napoleon te imbie la cugetare si visare. „Prodromosul” lui Pervolovici Romelo este un drum al tacerii, un pelerinaj perpetuum spre schit. „Lacasul” lui Alexandru Ciutureanu concentreaza sub arcele bizantine ale creatiei sale simbolul credintei crestine si stilul arhitecturii vremurilor de mult apuse. „Casa fiintei” a lui Alexandru Marchis sugereaza smerenia care te cuprinde atunci cand te apleci sa intri in Biserica ortodoxa, cu usi joase si ferestre mici, putin luminoase, cu interior propice pentru rugaciune si inchinare.”Cumpana” lui Ion Buzdugan este o stare de echilibru si de cumpatare catre care tindem. Este un vis, o speranta, o nazuinta. Frumusetea poienei, cu iarba verde de otava si adanca tihna a padurii i-au sugerat lui Dumitru George „Spatiu mioritic”, iar lui Petre Marian i-au inflacarat aripile in „Icar”. Costache Constantin, in „Devenire” are revelatia descatusarii chipului uman din blocul de piatra. „Razesu” lui Dumitru Caileanu este un arcas odihnind in jiltul vremii, scrutand ganditor departarile. „Semn istoric” este pecetea talentului care il insoteste pe Corneliu Camaroschi pe drumul creatiilor sale artistice din Franta si din alta parte. „Vatra” lui Mihai Stanescu iti incanta privirea si iti incalzeste sufletul descoperind ca la jumatatea lunii august, la un ceas anume al zilei, cand soarele scapata la chindie, o raza de lumina razbate prin blocul masiv de piatra si mangaie bland lespedea vetrei. „Umbra” lui Alexandru Galai, exprima, cum nu se poate mai bine, prin simbolurile daltuite in piatra, vechimea si incarcatura istorica a locului. Amplasarea inspirata a lucrarii, la umbra stejarilor seculari si in preajma „vetrei” de popas si de istorisiri vanatoresti a lui Sadoveanu, pune mai bine in valoare opera sculptorului. „Piatra de hotar” creatie a lui Mihai Istudor, este o cruce masiva din piatra cu un arc gotic frant, incastrat intre bratele sale, simbolizand hotarul existentei fiintei omenesti, dintre viata si moarte, dintre cer si pamant, sau particularizand, dintre lumina si frumusetea poienei si intunecimea si misterul padurii din preajma. „Uroboros” si-a intitulat Romelo Pervolovici lucrarea sa din prima editie, sugerand miscarea vietii in spirala, iar Aurel Vlad, in „Scaun vechi” a intuit preferinta voievodului Stefan cel Mare si Sfant pentru a se inchina la icoanele din vechiul schit. In „Moment votiv”, Dumitru Juravle i-a surprins pe Vasile Lupul, pe doamna Catrina si pe coconul domnesc intr-un moment solemn, de inaltare sufleteasca.

Frumusetea locurilor si tihna adanca a poienei s-au indemnat pe Vasile Ivan sa creeze „Odihna haiducului” lucru posibil, de altfel, la propriu, dar si la figurat, prin intreaga simbolistica a lucrarii.
Aceste cateva remarci, se constituie ca o invitatie, pentru oricare vizitator, de a vedea, si de a constata, vorba cronicarului, ca… „nasc si la Moldova oameni” si de ce nu, de a culca un genunchi in iarba cruda de primavara si de a se inchina la ruinele schitului care dainuie pe aceste meleaguri din vremuri stravechi.

Ioan Muscalu

Piatra sculptori

Piatra sculptori